En quête d’identité sous le signe de l’absurde. Sources et ressources dans la construction des personnages dramatiques chez Eugène Ionesco et Matéi Visniec

Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași în colaborare cu Lectoratul de Limba și Literatură Română al Universității Libere din Bruxelles a organizat prezentarea En quête d’identité sous le signe de l’absurde. Sources et ressources dans la construction des personnages dramatiques chez Eugène Ionesco et Matéi Visniec (În căutarea identității sub semnul absurdului. Surse și resurse în construcția personajelor din dramaturgia lui Eugen Ionescu și Matei Vișniec), susținută de cercetător științific dr. Ioana – Raluca Zaharia în data de 21 martie 2024, între orele 10:00 – 12:00 la Lectoratul de Limbă și Literatură Română al Universității Libere din Bruxelles, sala NB 6 BEL, 50. Av Roosevelt -1050 Bruxelles.

Aspectul fără echivoc care leagă dramaturgia lui Eugen Ionescu și a lui Matei Vișniec este teatralitatea textelor, care se traduce printr-o reprezentare bogată a pieselor lor pe scenă. În iulie 2023, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Avignon, grație unei coproducții între Théâtre de Halles d’Avignon și Teatrul Municipal din Suceava (România), regizorul Alain Timar a montat piesele Rhinoceros (Ionescu) și Occident-Express (Vișniec) într-un spectacol care a arătat cu degetul spre totalitarism și uniformizarea stilurilor de viață. Sub genericul România, cuvinte de azi, regizorul reunește într-un dialog țările din Europa Centrală și de Vest, pentru că, în opinia sa, „au multe de spus una alteia și mult timp de recuperat după decenii petrecute de o parte și de alta a Cortinei de Fier”. Mai mult, „Eugen Ionescu și Matei Vișniec se numără printre acei autori din alte părți care au îmbogățit teatrul francez”.

Destinul dramaturgului care își părăsește țara pentru a cuceri noi teritorii culturale și lingvistice este o reflecție asupra condiției celui care împărtășește celorlalți o viziune proprie asupra lumii, mai obiectivă decât am putea crede. Semnificația plecării este întotdeauna întoarcerea, așa cum spunea Matei Vișniec, ca un cerc care se închide, dar această întoarcere are și semnificația unei transformări profunde a ființei și a conștientizării faptului că putem integra o cultură, complet diferită de a noastră. Cum se reflectă această căutare neobosită în piesele celor doi dramaturgi? Răspunsul îl putem găsi în valențele prismatice pe care îl dau absurdului, eșafodajul surprinzător al personajelor și a amprentei personale în construcția dramatică.