Avec ou sans masque. Le personnage féminin dans les comédies de Ion Luca Caragiale
Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași în colaborare cu Ambasada României în Regatul Belgiei, Institutul Cultural Român, Lectoratul de Limba și Literatură Română al Universității Libere din Bruxelles a organizat evenimentul dedeciat lansării cărții Avec ou sans masque. Le personnage féminin dans les comédies de Ion Luca Caragiale de cercetător știintific dr. Ioana – Raluca Zaharia în data de 24 aprilie 2024, orele 17:00 la Lectoratul de Limba și Literatură Română al Universității Libere din Bruxelles, sala UD 6,100. Av Roosevelt – 1050 Bruxelles.
Evenimentul s-a desfășurat în prezența E.S. Andreea Păstârnac, Ambasador al României în Regatul Belgiei.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat în dramaturgia românească de estetica teatrului lui Caragiale. În Europa, teatrul modern era în criză. Se căutau noi structuri dramatice în timp ce respingerea literaturii se accentua, iar autonomia teatrului era proclamată cu tărie. Craig, Tairov și Appia vedeau teatrul ca pe o artă „totală”, sincretică, care necesita atenție la rolul cuvântului vorbit în echilibru cu gestul și mișcarea. Poate părea surprinzător faptul că redefinirea limbajului dramatic și preocuparea de a remodela personajul se regăsesc și în opiniile teoretice ale lui Caragiale. Dramaturgul român, spirit receptiv și mobil, a fost atent la tendințele care se dezvoltau dincolo de spațiul național.
În Notes et contre-notes, Ionesco împărtășește câteva observații pătrunzătoare despre Caragiale, de care nici un exeget nu se poate lipsi: „Într-adevăr, umanitatea, așa cum ne-o prezintă acest autor, pare să nu merite să existe. Personajele sale sunt specimene umane atât de degradate încât nu ne lasă nicio speranță. Într-o lume în care totul este derizoriu și josnicie, numai forma cea mai pură și mai nemiloasă de comedie poate să apară”.
Scriitori ca Ion Luca Caragiale sunt mai actuali ca niciodată, pentru că spiritul lor liber și atitudinea lor jucăușă și ironică ne ajută să punem mereu sub semnul întrebării valori care sunt considerate de la sine înțelese și care par imuabile. Această convingere nu este direct legată de un concept al lipsei de sens al existenței și de marile parabole ale teatrului absurdului postbelic. Farsele timpurii ale lui Eugène Ionesco ne permit să privim comediile lui Caragiale într-o nouă lumină, mai ales dacă luăm în considerare criteriul universalității, situație care i-a fost refuzată până acum. În consecință, nu este lipsit de înțelepciune să-l recunoaștem pe Ion Luca Caragiale drept un precursor al lui Ionesco.
Arta actorului prin construcția dramatică a personajelor, filiația dintre comedia lui Ion Luca Caragiale și absurdul lui Eugène Ionesco, interferența lui Caragiale cu teoreticienii europeni ai teatrului, construcția semantică a personajelor feminine – sunt doar câteva dintre aspectele relevate în „Avec ou sans masque. Le personnage féminin dans les comédies de Ion Luca Caragiale” de Ioana Raluca Zaharia, cercetător și actriță.
