Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA), în colaborare cu specializarea Istoria și Teoria Artei din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE Iași), are plăcerea de a anunța o prelegere publică susținută de Matteo Bertelé, conferențiar universitar de istoria artei contemporane la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. Intitulată Mapping Geographies Through International Art Exhibitions in Divided Europe, prelegerea va avea loc miercuri, 19 noiembrie 2025, între orele 10:00 și 14:00, în sala A.0.1, Corpul A, Facultatea de Arte Vizuale și Design, UNAGE Iași. Evenimentul este deschis studenților, cadrelor universitare și publicului larg și se va desfășura în limba engleză.

Prelegerea se va concentra asupra „expozițiilor periodice de artă contemporană de mare amploare” (The Biennial Reader, 2010), organizate în a doua jumătate a anilor ’50 într-o Europă divizată. În plin Război Rece, anul 1955 a reprezentat un moment de cotitură în istoria bienalelor, marcând debutul unei serii de inițiative care au inaugurat, la scară mondială, un val de „bienalizare” (Green, Gardner, Biennials, Triennials and documenta, 2016, p. 83).

În Europa Occidentală, la zece ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, două națiuni învinse au folosit expozițiile ca instrumente de reconciliere și integrare. Acest lucru s-a întâmplat în 1955, la Kassel, prin înființarea documenta, ca tentativă de reintegrare a culturii germane în comunitatea internațională de artă, și, în 1956, la Bienala de la Veneția (ajunsă deja la a cincea ediție de după război), prin participarea unui număr fără precedent de state. Între acestea se numărau și țări din Estul socialist, aflate atunci în plin proces de transformare, pe fondul așa-numitului „dezgheț cultural”. Pe de o parte, Polonia a prezentat în pavilionul său artiști moderniști, urmărind să emancipeze cultura națională de realismul socialist sovietic prin asumarea artei dominante din Europa de Vest. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică a găzduit inițiative precum prima (și singura) Expoziție a Țărilor Socialiste (1958), menite să demonstreze aura sa internaționalistă. Prin înființarea Bienalei de Artă Grafică de la Ljubljana, în 1955, Iugoslavia și-a deschis „a treia cale” în domeniul expozițional, promovând o inițiativă ideologic nealiniată.

Pornind de la astfel de exemple, prelegerea își propune să investigheze politicile practicate de expozițiile internaționale de artă, atât consacrate, cât și nou înființate, subliniind modul în care acestea trasează noi geografii ale artei, ca mijloace de integrare sau emancipare, de includere sau excludere. În final, va fi evidențiat în ce măsură aceste inițiative au adoptat diferite scale (locală, regională, națională, internațională, internaționalistă, supranațională) în adresarea și definirea unor noi publicuri în Europa divizată a Războiului Rece.

Matteo Bertelé este conferențiar universitar de istoria artei contemporane la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. Este cercetător în cadrul unui proiect la Getty Research Institute din Los Angeles și cercetător asociat la Kunsthistorisches Institut din Florența. Este director executiv al Școlii de vară „Contemporary art and curatorship: from documenta to the Biennale” și director al secțiunii de artă contemporană a revistei academice „Venezia Arti”. Interesele sale de cercetare vizează arta și culturile vizuale ruse, sovietice și socialiste, studiile expoziționale și dimensiunile culturale ale Războiului Rece.

Prelegerea se desfășoară în cadrul proiectului Promovarea internațională a UNAGE Iași în mediul digital și consolidarea valorilor europene în educația artistică prin colaborarea cu instituții partenere, finanțat de Comisia Națională pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) din România prin Fondul de Dezvoltare Instituțională (FDI), grant nr. CNFIS-FDI-2025-0300.

Director de proiect: prof. univ. dr. Cristian Nae.