Mirela Tanta & Smaranda Ursuleanu • Turnura Autoetnografică
Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA) al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE Iași) a organizat, la 2 iunie 2022, discuția intitulată Turnura autoetnografică, între istoricul de artă Mirela Tanta (Universitatea Millikin, Decatur, Illinois, SUA) și artista vizuală Smaranda Ursuleanu (Iași, România), moderată de Prof. univ. dr. Cristian Nae.
Ce este autoetnografia și cum folosesc artiștii contemporani, curatorii, specialiștii în științe sociale și istoricii de artă autoetnografia în cercetările și practicile lor artistice? Autoetnografia este definită drept „o abordare a cercetării și scrierii care urmărește să descrie și să analizeze sistematic experiența personală pentru a înțelege experiența culturală” (Carolyn Ellis, Tony E. Adams și Arthur P. Bochner, „Autoethnography: An Overview”, Forum Qualitative Sozialforschung / Forum: Qualitative Social Research, 2010). Cu alte cuvinte, practicarea autoetnografiei presupune recurgerea la experiența personală și subiectivă în desfășurarea cercetării sau în practica artistică. Este, de asemenea, un demers fenomenologic care aduce în prim-planul cercetării corpul și experiențele sale unice și, prin urmare, personale. Autoetnografia permite exprimarea unor voci multiple și contestă mitul obiectivității sau al Adevărului cu „A” mare. În schimb, aceasta afirmă că abilitatea de a-l înțelege pe celălalt este condiționată de disponibilitatea noastră de a ne înțelege pe noi înșine.
Interesul Mirelei Tanta pentru autoetnografie în istoria artei pornește de la preocuparea de a conecta istoria personală cu istoria oficială. Ea invită artiștii și publicul să considere următoarele întrebări și afirmații drept puncte de plecare pentru reflecția asupra propriilor practici artistice și metode de cercetare: De ce acum? De ce este autoetnografia o metodă atât de recentă? Există limite în utilizarea autoetnografiei? Autoetnografia implică și o „etică relațională” (cercetătorii nu există într-un vid)? Reprezintă autoetnografia o soluție la criza reprezentării? Este posibilă o cercetare deopotrivă riguroasă și emoționantă?
Mirela Tanta este în prezent bursieră Fulbright la Universitatea Națională de Arte din București, unde desfășoară o cercetare asupra practicilor artistice și curatoriale contemporane care abordează drepturile reproductive ale femeilor în România. Este, de asemenea, conferențiar universitar în istoria artei la Universitatea Millikin din Decatur, Illinois, SUA. Și-a finalizat studiile doctorale la Universitatea Illinois din Chicago (UIC), concentrându-se asupra artei moderne și contemporane, realismului socialist și studiilor de gen. Înainte de a se alătura Universității Millikin, a predat la Universitatea Loyola din Chicago, Columbia College Chicago, North Central College și Universitatea Illinois din Chicago.
Interesul său pentru modurile în care obiectele de artă subreprezentate, efemere și personale pot contribui la capacitarea individului de a deveni un producător de cunoaștere se reflectă atât în poezia sa, cât și în activitatea sa de cercetare și predare. A primit premii și burse din partea Universității Illinois din Chicago (Institute for the Humanities Dissertation Fellowship și Dean’s Scholar Award), a Mellon Foundation, prin Council on Library and Information Resources (CLIR) (Mellon Fellowships for Dissertation Research in Original Sources), și a programului ArtsLink din New York (International Writing Program al Universității din Iowa).
Smaranda Ursuleanu este absolventă a Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE Iași), specializarea Artă murală. În 2016, a beneficiat de o mobilitate Erasmus+ la Universitatea de Științe Aplicate Novia, în cadrul programului de Arte Frumoase din Jakobstad, Finlanda, iar în 2021, la Academia Regală Daneză de Arte Frumoase, Școala de Practici Conceptuale și Contextuale din Copenhaga, Danemarca.
În practica sa artistică, Smaranda Ursuleanu transpune stereotipuri și tabuuri sociale referitoare la identitate și sexualitate în reprezentări vizuale subversive, adesea feministe, pe care le multiplică și le transpune în spațiu prin intermediul unor tehnici diverse.
Printre expozițiile selectate se numără: Lay Me Down Across the Lines, Kunsthalle Bega, Timișoara (2019); Libidoland 2, Galeria apARTe, Iași (2019); ppm#4 copy art show, Aici Acolo Pop Up Gallery, Cluj-Napoca (2019); Soon This Body Will Be Still, MATCA Art Space, Cluj-Napoca (2019); Common Space – Imagini, Povești, Voci, Fundația Art Encounters, Casa ISHO, Timișoara (2018); Unde mergem de aici?, Salonul de Proiecte, București (2018); și Art Encounters Biennial. Life: A User’s Manual, ediția a II-a, Timișoara (2017).
Discuție coordonată de Prof. univ. dr. Cristian Nae.