Oleg Garaz este muzicolog, critic, eseist și prozator. Născut în Republica Moldova, și-a început studiile muzicale la Soroca, s-a stabilit în România în 1990, a studiat muzicologia la Cluj-Napoca și a obținut titlul de Doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică din București. Este conferențiar universitar (abilitat pentru coordonarea cercetării doctorale) la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima”. Activitatea sa îmbină cercetarea, predarea și publicistica culturală, cu numeroase comunicări, emisiuni și publicații. Între volumele sale se numără Uneltele muzicologiei (Editura Eikon, 2022), Genurile muzicii: ideea unei antropologii arhetipale (Editura Eikon, 2016), Canonul muzicii europene – Idei, ipoteze, imagini (Editura Eikon, 2015), Exerciții de Muzicologie (Editura Media Musica, 2014), volumul de interviuri Poetică muzicală în Convorbiri (Editura Casa Cărții de Știință, 2003), Ființă și Tempo (în colaborare cu Iulian Tănase și Mitoș Micleușanu; Editura Nemira, 2019) și proza psihologică Territoria (Editura Nemira, 2018).

Cecilia Oinas este lector în teoria muzicii și analiză muzicală, cercetătoare și pianistă cu formare clasică, de origine finlandeză-maghiară, la Academia Sibelius, Universitatea de Arte din Helsinki. Cercetările sale privesc intersecțiile dintre analiză, interpretare și comunicarea în ansamblurile muzicale. În perioada 2018–2019 a fost cercetător postdoctoral (senior scientist) la Universitatea de Muzică și Arte Performative din Graz; a fost cercetător invitat la Institutul „Orpheus” din Gent (2011), respectiv la CUNY Graduate Center din New York (2009). A publicat în reviste precum Music Theory Online, Music & Practice, SMT-V și Music Performance Research, cu capitole de carte în Musik-Konzepte, Perspectives on the Music of György Kurtág: Performance, Language and Memory și The Oxford Handbook of Musical Variation. A susținut prezentări, lecții-recital și ateliere în Statele Unite, Canada, Austria, Rusia, Țările de Jos, Belgia, Irlanda, Norvegia, Regatul Unit, Italia, Estonia, Polonia, Singapore, Croația, Islanda, Ungaria și Finlanda. Ca pianistă, este orientată în special spre muzica de cameră și lied. Este, de asemenea, redactor asociat la Music Theory Online, una dintre cele mai importante reviste științifice de teorie și analiză muzicală.

Thomas Solak s-a format la Academia Regală Daneză de Muzică, mai întâi ca pianist (1989), apoi în teoria muzicii (1993), urmând și studii autodidacte în programare și proiectare software. După activitatea de pianist concertist și cincisprezece ani ca organist – concomitent cu cea de compozitor și aranjor – s-a orientat către predarea universitară. Din 2000 este conferențiar titular de teorie muzicală la Academia Regală Daneză de Muzică, unde coordonează Departamentul de Teorie Muzicală și predă armonie, contrapunct, analiză, comunicare, pedagogia teoriei și orchestrație, acoperind o gamă largă de stiluri și perioade. A dezvoltat instrumente și materiale pedagogice inovatoare, între care programele HarmonyLab (1998), Rytmerepetiteur (1999), familia DKDM Eartraining Suite (2002–2024), FormIllustrator (2004–2010) și DKDM Distance Learning Programme (2010–2017), precum și fonturile și tipografiile pentru analiză Amadeus (2001). Publicațiile sale includ Function Analysis – A Guide to Experience-based Analysis (2019), volumul editat The Lectures by Yngve Tredé – 20th-Century Music until 1945 (2021) și manuscrisul în pregătire Sequences – the Seductive Element of Harmony (prevăzut pentru 2026). Proiecte recente: Beethoven Reconstructed (cu pianistul Emil Gryesten, 2021–2023; sprijinit de Ministerul Culturii din Danemarca) și coordonarea primei reprezentații muzicale în rețea Longing for the Impossible for the Moment it is Real (Pulsar Festival, 2017).