Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA) din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, în parteneriat cu Centrul Cultural „I.I. Mironescu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, a organizat în data de 7 noiembrie 2024, în amfiteatrul „Panaite Zosin” al Centrului de Limbi Moderne și Integrare Culturală „Grigore T. Popa” din Iași, conferința Neuroplasticitate, cogniție, creativitate. Perspective interdisciplinare.

Prin sesiunea de comunicări științifice, conferința și-a propus să continue și să aprofundeze cercetarea începută anul trecut despre Neuroștiință, creativitate și conexiuni neuronale în procesul de creație artistică.

Prelegerile din cadrul conferinței au vizat explorarea unor aspecte legate de formarea de noi conexiuni neuronale, îmbunătățirea funcțiilor cognitive, gândirea flexibilă, creierul creativ sau stimularea imaginației, abordări ce oferă o perspectivă a dimensiunii neuroplasticității ca modalitate de dezvoltate a potențialului creativ și uman, acestea fiind susținute de specialiști din domeniul artelor, medicinei sau tehnologiei din Iași, București și Brisbane (Australia).

• Rector, Prof. univ. dr. habil. Aurelian Bălăiță • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași • Cum învață și gândește un artist din sfera artelor spectacolului?

„Este un artist diferit de ceilalți oameni prin modul în care învață și gândește? Sunt procesele sale mentale diferite de cele obișnuite? Ar trebui ca educația artistică să fie delimitată de educația științifică? Pot fi folosite principiile neuroștiințelor în educația artistică? Acestea sunt câteva din întrebările pe care le punem, căutând răspunsuri în acumulările din domenii distincte după ramurile de activitate umană și în experiența personală în învățământul artistic universitar. Înclinăm spre o educație integrativă, care să acceseze adecvat, gradual, elemente din toate componentele ființei umane și pe care să le pună în rezonanță cu potențialul individual.”

• Dr. Richard Constantinescu • Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași • Neuroplasticitate și imaginație: noile frontiere ale gândirii inovatoare în medicină și arte

„În contextul actual al progreselor din domeniul neuroștiințelor și al noilor descoperiri privind plasticitatea creierului, comunicarea Neuroplasticitate și imaginație. Noile frontiere ale gândirii inovatoare în medicină și arte își propune să exploreze conexiunea profundă dintre neuroplasticitate și creativitate. Prin intermediul neuroplasticității, creierul își demonstrează capacitatea extraordinară de a se adapta și de a se reconfigura pe măsură ce asimilăm noi cunoștințe și experiențe. Acest concept, însă, nu se limitează doar la sfera clinică sau medicală, ci se extinde și către domeniile artei și inovației, unde imaginația joacă un rol fundamental.

Prelegerea se concentrează asupra modului în care gândirea inovatoare în medicină poate fi modelată și optimizată prin exploatarea neuroplasticității, dar și cum arta poate beneficia de aceleași procese cognitive și de flexibilitatea mentală. Creativitatea și imaginația sunt esențiale atât în rezolvarea problemelor medicale complexe, cât și în dezvoltarea unor forme de expresie artistică de avangardă. Voi discuta noile perspective ce redefinesc limitele convenționale ale gândirii, evidențiind cum neuroplasticitatea nu doar că permite regenerarea funcțiilor neuronale afectate, dar oferă și un fundament științific pentru procesul creativ. Prin integrarea acestor domenii aparent distincte, comunicarea își propune să deschidă noi căi de colaborare interdisciplinară, subliniind importanța unei gândiri inovatoare care să transceadă granițele tradiționale dintre știință și artă. Astfel, îmi doresc să subliniez rolul imaginației și al creativității ca forțe motrice ale inovației în medicină și arte.”

• Prof. univ. dr. habil. Cristian Nae • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Arte Vizuale și Design • Ce este cunoașterea artistică?

„Înțeleasă drept teorie a cunoașterii sensibile, estetica a fost multă vreme asociată unei cunoașteri inferioare față de cea științifică, rațională. Cu toate acestea, arta contemporană a reclamat de multă vreme statutul de știință indisciplinară, intermediară între disciplinele academice, care produce o cunoaștere particulară asupra lumii.

Ce înseamnă această cunoaștere? Cum înțelegem termeni precum cunoaștere experiențială? Ce sens au concepte precum adevăr artistic sau verosimilitate în ecuația empatiei estetice, precum și în analiza funcțiilor emancipatoare ale artei pe plan social? Cum înțelegem, în sens restrâns, capacitatea artei de a mobiliza afecte și de a modela convingeri, luând în calcul influența psihanalizei asupra noțiunii de plăcere estetică sau a intruziunii realului în țesătura simbolică a lumii, precum și în relația cu noțiuni precum memoria traumei experimentată la nivel individual?”

• Conf. univ. dr. Oana Maria Nae • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Arte Vizuale și Design • Instalația artistică – interacțiune și provocări perceptuale

„Primul pas oficial către arta instalației și interacțiunea activă a fost făcut, printre alții, de John Cage, Allan Kaprow, George Brecht și alți artiști legați de mișcările Happening și Fluxus din 1950 – 1960. În esență, instalațiile denumite „artă ambientală” aduc în fața vizitatorului expoziției, privitorului, întreaga experiență senzorială, mai mult decât pânza centrată pe un perete „neutru” sau pe obiecte izolate pe un piedestal.

Analizând unele dintre aceste lucrări de artă descoperim că instalațiile lasă spațiul și timpul în dimensiunea lor obișnuită cu dorința de a evidenția și înțelege experiența într-o manieră critică. Aceasta implică dizolvarea graniței dintre artă și viață. Aceste instalații interactive au fost succedate în următorul deceniu de proiecte participative care au susținut ideea de reflecție asupra relației individului cu tehnologia și cu ceilalți, dar au explorat-o și cu alte resurse, chiar mai directe.”

• Medic psihiatru dr. Georgiana Antoce • Brisbane, Australia • Neuroplasticitatea – sistemul nostru creativ

„Numeroase teorii ale dezvoltării umane (în domenii ca limbaj, intelect, emoții, cunoaștere, autocunoaștere, sens moral) au orientat atenția spre rolul diverșilor factori individuali și sociali, în interplay reciproc. Structura cerebrală și anumite aspecte intrinseci adaptării au fost considerate dinamice doar până la o limită (de vârstă în general) și asta a dus la o categorisire stigmatizantă și fără speranță (prin „ireversibilitate”) a unor procese “mal”-adaptative din contexte personale traumatice. Istoria discursului social este paralelă cu istoria psihiatriei și continuă să susțină mitul patologiei psihiatrice de origine „organică”. Creația artistică și geniul au fost asociate, în percepția generală, cu o doză de nebunie, și, probabil, consumul de alcool, depresia și suicidul au însoțit aceste „condamnări” sociale și au dus la alienarea artiștilor, deși cultura este apreciată ca esențială sănătății unei societăți.

În paralel cu această realitate, unii cercetători au dovedit capacitatea de plasticitate a structurilor cerebrale, și a realității schimbării structurii prin stimularea funcțiilor. În domeniul meu, îmbogățirea mediului și implicarea pacientului într-un proces terapeutic, în care este văzut, auzit și invitat să existe, cu o narativă îmbogățită, duce la ieșirea dintr-o lume dominată de neputință și restrictivă și la vindecarea simptomelor. Limbajul speranței și al curiozității sunt, în observația mea, baza încrederii în posibilitatea rezoluției conflictelor și constituie fundația necesară expresiei artistice.

Utilizarea metaforei, a paradoxului și a elementelor prevăzute în procesul terapeutic constituie un act creativ și duc la eliberarea simbolului ca element al limbajului (dincolo de logică).”

• Prof. univ. dr. ing. Marian Silviu Poboroniuc • Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată • Tehnica actuală în aplicaţii vizând comunicarea cu creierul uman

„Interfețele creier-calculator (Brain-Computer Interfaces, BCI) sunt sisteme tehnice care permit comunicarea între creierul uman și un dispozitiv extern, fără a folosi canalele tradiționale (ex. vorbirea). Sistemele BCI captează și interpretează semnalele cerebrale, activitatea electroencefalografică (EEG), și le transformă în comenzi pe care un calculator sau un alt dispozitiv extern le poate executa. Datele recepţionate pot fi utilizate şi în analiza activităţii cerebrale legată de un anumit scenariu. Aplicaţiile sunt diverse, mergând, de exemplu, către recuperarea neuromotorie a mâinii după accident vascular cerebral, dar se pot îndrepta şi către alte domenii de cercetare, cum ar fi neuroteologia. Prezentarea îşi propune o abordare practică şi investigarea paşilor de aplicare a sistemelor BCI în alte aplicaţii dezvoltate de colective de cercetare din alte domenii.”

• Prof. univ. dr. Octavian Jighirgiu • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Teatru • Aspecte ale creativității în arta teatrală

„Creativitatea, resort esențial al gândirii umane, este o temă îndelung dezbătută în mediul artistic, dar și în cel științific. Teoriile privitoare la resorturile creative ale omului au evidențiat o serie de aspecte și factori ce influențează direct sau indirect acest proces. Creativitatea se manifestă diferit de la un individ la altul, în funcție de mediul sociocultural, de educație, de scopul demersului creativ, de capacitățile intelectuale sau de simpla curiozitate de a vedea unde duce o idee și/sau care este posibilul răspuns al unei întrebări. Ca multe alte domenii, și teatrul este, prin excelență, un spațiu al manifestării creativității, uneori la niveluri de performanță cu totul excepționale, alteori la un nivel mediocru.

Ce stimulează și ce limitează procesul creativ în artele scenice? Ce face diferența între o creativitate debordantă și una reținută, conformistă? Aceste interogații, dar și altele, sunt centrele de interes ale unui studiu care nu demarează odată cu această scurtă prelegere și nici nu se oprește după finalizarea proiectului Căile noetice ale creativității și augmentarea prin neuroplasticitate, ci devine un „șantier” de cercetare pe termen mai lung, un demers menit să ne releve posibile instrumente de gestionare a creativității în arta teatrului.”

• Conf. univ. dr. Lorette Enache • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Teatru • Nivelurile creativității și fazele procesului creativ

„Inițiez acest demers plecând de la analiza noțiunilor științifice de natură psihologică. Aceste noțiuni susțin și definesc termenul de „creativitate”, cu spectrul artistic în cadrul căruia regăsim, în proporții variate, rezultatele cercetărilor inițiate de psihologi. Într-o abordare personală, pe care am ales-o ca fiind optimă unei astfel de problematici aflate la confluența dintre arte și știință, mă raportez la domeniul creativității și la spațiul artistic, îndreptându-mi atenția către doi mari artiști români: coregrafa și profesoara Miriam Răducanu și pictorul Horia Bernea. Nu puțini sunt aceia care afirmă despre creativitate că este un complex de însușiri psihice, un proces prin care se asociază capacitate și factori biologici, cât și personalitatea individului și care are drept rezultat o idee sau un produs nou, original, validat social.”

• Lector univ. dr. Sandra Mavhima • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Teatru • Augmentarea experienței coregrafice prin intermediul neuroștiinței

„Prelegerea aduce în prim plan intersecția dintre dans și neuroștiință, explorând modul în care înțelegerea profundă a proceselor mentale și a emoțiilor poate îmbogăți studiul artei coregrafice. Pornind de la procesele cognitive și emoționale care ne modelează percepția, prelegerea deschide porțile către un teritoriu nou al creativității, în care arta se împletește cu neuroștiința pentru a imagina noi forme de exprimare. Prin neuroștiință, avem oportunitatea de a transforma felul în care experimentăm dansul – de la modul în care corpurile se mișcă pe scenă la felul în care privitorii reacționează la mișcările observate. Această perspectivă aduce o redimensionare a artei coregrafice, oferind moduri noi de a crea și a interpreta arta dansului. Prelegerea propune o reflecție asupra felului în care arta și știința pot colabora pentru a genera experiențe artistice mai bogate, mai profunde, deschizând calea către forme noi de exprimare artistică.”

• Muzicolog Gabriela Iulia Capotă • Creativitatea – Cheie în dezvoltarea potențialului uman

„Potențialul uman, după unii dintre cei mai visători și optimiști gânditori și filozofi care au studiat acest subiect, este, în teorie, nelimitat. Întrebarea este însă cum lucrăm cu el, cum îl dezvoltăm, cum îl scoatem la lumină și cum îl aducem mai aproape de realitate? Am observat cum, de multe ori, în situații concrete, creativitatea, gândirea „outside the box” și abordarea neconvențională – inovativă și personalizată – au fost soluția la aceste întrebări precum și în deblocarea unor situații, probleme sau stări de disconfort și obținerea unor rezultate, progrese și eliberări neașteptat de benefice. Și cum fațete nevăzute și neconștientizate până atunci ale spiritului uman și ale indivizilor s-au arătat.

În lumina recentelor studii și descoperiri din domeniul neuroplasticității avem o bază științifică ce ne confirmă că da, într-adevăr, putem să ne schimbăm, putem evolua, trebuie doar să vrem. Iar puterea artei și a creativității este un ghid minunat în acest sens, precum și un mare sprijin.”

• Cercetător științific dr. Ligia Fărcășel • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă • Gândirea creativă ca factor de optimizare a procesului de cercetare muzicală

„Este cercetarea muzicală o activitate de factură preponderent științifică? În ce măsură afectează gândirea creativă abordarea analitică a muzicologului? Se poate face cercetare și în lipsa gândirii creative? Dar, de fapt, există oameni totalmente lipsiți de creativitate? Poate fi creativitatea dobândită ca o abilitate? Sunt întrebări ce ne pot determina să adoptăm o atitudine de deschidere, spre a identifica soluții de optimizare a aportului muzicologic și dincolo de aria strict academică. Pentru că cercetarea pură, fără rezultate relevante în realitatea socială se dovedește stearpă. Astfel, demersul de explorare a gândirii creative este unul necesar și binevenit în contextul cercetării moderne, în care interdisciplinaritatea nu mai este o opțiune, ci o normă.”

• Cercetător științific dr. Mirela Ștefănescu • Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă • De ce explorăm neuroplasticitatea ca mijloc de augmentare a creativității?

„Neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se adapta și de a se reconfigura ca răspuns la experiențe noi, este un concept fascinant care deschide uși către o înțelegere mai profundă a potențialului uman, fiind strâns legată de creativitate, care, pe de altă parte, este o abilitate complexă ce ne permite să gândim în mod original, să facem conexiuni neobișnuite și să generăm idei inovatoare. Această conexiune fascinantă sugerează că mintea noastră este într-o continuă evoluție, iar gândirea inovatoare și originală poate fi stimulată și dezvoltată prin înțelegerea modului în care funcționează creierul nostru.

Vom explora aspecte legate de formarea de noi conexiuni neuronale, îmbunătățirea funcțiilor cognitive, gândirea flexibilă, creierul creativ și stimularea imaginației, abordări ce ne oferă o perspectivă a dimensiunii neuroplasticității ca modalitate de dezvoltate a potențialului creativ și uman.”