Tema migrației a fost mereu centrală în lumea artei contemporane, ocupând un loc principal în teoria, istoria și critica sa de mai bine de trei decenii. Conceptul este consubstanțial cu însăși ideea de contemporaneitate ca o condiție globală, post-colonială, în care s-a evidențiat adesea importanța circulației ideilor, a oamenilor și a obiectelor. Rutele migratorilor, culturile diasporice, deplasarea și perturbarea, identitățile hibride, creolizarea și traducerea culturală, precum și imaginarul cosmopolit au devenit subiecte principale ale expozițiilor de artă, tratatelor istorice ale artei și discursurilor curatoriale în ultimele decenii. Cu toate acestea, o schimbare bruscă de perspectivă a avut loc în ultima vreme în politica europeană și americană, unde noi forme de naționalism și populism amenință structura democrației, ințeleasa ca o viziune globală bazată pe diversitate, toleranță și incluziune multiculturală. Astfel migrantul este situat ontologic într-o pierdere în lume, stigmatizat de idea de non-apartenență. Prin urmare, migrantul apare ca o ființă dublu deplasată, înlăturată „temporal nu mai puțin decât spațial” (Ranajit Guha). În timp ce condiția socială precară a migranților, precum și condamnarea și zombificarea migranților (în special sub forma refugiaților de război), au fost prezente în discursurile curatoriale de-a lungul anilor, ele au fost cu siguranță mai puțin explorate în studiile istorice ale artei.

Prezenta conferință își propune să exploreze reprezentarea și analiza critică a migrației în arta contemporană în condițiile schimbătoare ale tulburărilor politice globale de astăzi, cu ideologii concurente care se ciocnesc în mass-media populară și conflicte violente izbucnind în multe părți ale lumii, în timp ce catastrofa climatică se profilează. Strigătul că „Nu există Planetă B” pare să nu fi fost auzit, iar noțiunea de „acasă” a devenit din ce în ce mai greu de definit și apărat, darămite de reimaginat. Cum pot artele vizuale să contribuie la vizualizarea excluziunii și, în același timp, cum pot contracara efectele stigmatizatoare ale unor astfel de practici de reprezentare? Ce forme și tehnici de producție artistică sunt mai potrivite pentru a se angaja politic cu astfel de subiecte? Ce rol poate juca arta contemporană într-un mediu cultural caracterizat prin disjuncție și opoziție, precum și în viețile noastre sociale turbulente și din ce în ce mai violente?