Galeria ElectroPutere din Craiova, în parteneriat cu Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA) al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE Iași), a organizat, în perioada 8–25 septembrie 2022, la Galeria apARTe a Facultății de Arte Vizuale și Design, expoziția intitulată Unlimited Visuality (Vizualitate nelimitată), curatoriată de Adrian Bojenoiu, reunind lucrări ale artiștilor Ciprian Tokar, Andreea-Lorena Bojenoiu (ALB), Lucian Bran, Elizaveta Ostapenko, Ana-Maria Micu și Sarah Muscalu.

„Pe fondul impactului tot mai puternic al digitalizării extinse și al unei culturi care se bazează în mare măsură pe comunicarea prin imagini, discursul vizual și valorizarea imaginilor au cunoscut schimbări semnificative și fără precedent. Tehnologia digitală a facilitat trecerea de la contemplarea pasivă la utilizarea activă a imaginilor. Imaginile tehnologice produse de inteligența artificială, imaginile din satelit, imaginile captate de camerele de supraveghere și fotografiile vernaculare distribuite prin intermediul rețelelor sociale compun iconosfera contemporană care controlează afectele și producția de semne și dorințe.

Expoziția Unlimited Visuality (Vizualitate nelimitată) face parte din proiectul Estetici investigative în epoca post-adevărului, inițiat de Galeria ElectroPutere și Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA), cu scopul de a explora multiplele funcții și efectele sociale și politice ale culturii contemporane a imaginii prin intermediul cercetării artistice și teoretice.

Expoziția prezintă șase producții artistice multimedia realizate de tineri artiști ale căror practici se bazează pe limbajul esteticii investigative ca fundament teoretic.

Cercetarea artistică a artistului ucrainean Ciprian Tokar se concentrează asupra interacțiunii dintre memoria personală și cea colectivă a evenimentelor istorice traumatice, precum Revoluția Maidan și atacul brutal al Rusiei asupra Ucrainei. Practica sa artistică este asociată cu noțiunile de „pictură expandată”, „2.0” și „în rețea”, dezvoltate de istoricul de artă american David Joselit. Potrivit acestor noțiuni, pictura este înțeleasă ca un construct vizual bazat pe imagini preluate din comunicarea vizuală prin intermediul mass-mediei și al rețelelor sociale.

Dintr-o altă perspectivă, lucrările propuse de Andreea-Lorena Bojenoiu (ALB) chestionează imaginea în calitatea sa de cod de comunicare. În contextul actual, în care imaginea proliferează într-un mediu social profund virtualizat, practica sa artistică răspunde acestui mediu și poate fi caracterizată drept antimimetică și non-estetică. Refuzul de a crea reprezentări vizuale definite și, implicit, de a descrie sau comenta o realitate presupusă este însoțit de o chestionare a abstracției ca proces de reducere mentală și esențializare a reprezentării.

Lucrările propuse de Lucian Bran folosesc imaginea analogică pentru a arăta modul în care informația este interpretată de diferiți indivizi în funcție de sistemele lor de credințe, de la interpretări ale Bibliei potrivit cărora Pământul are o vechime de 6.000 de ani până la adevăruri geologice, precum tendința forței gravitaționale de a aplatiza suprafața Pământului în timp.

Cercetarea artistei de origine rusă Elizaveta Ostapenko, stabilită la Hamburg, se concentrează asupra caracterului comunicativ al imaginii. În cazul său, producerea imaginii rezultă dintr-un proces deconstructiv care presupune anularea funcțiilor semiotice tradiționale utilizate în reprezentare. Practica sa artistică dezvoltă o narațiune despre imagine prin intermediul experiențelor personale și al activităților cotidiene, inspirată de realitatea imediată indusă de manipulările vizuale ale culturii de masă.

Ana-Maria Micu și-a restrâns sursa de imagini la mediul propriei locuințe. Artista pictează exclusiv scene din propriul apartament, pornind de la imagini surprinse în timpul diverselor demersuri artistice. Pictura sa reprezintă o examinare vizuală nelimitată – o prezentare multifațetată a sinelui.

Practica artistică a lui Sarah Muscalu se situează la intersecția dintre pictură și fotografie. Aceasta explorează extinderea și hibridizarea celor două medii, precum și specificitatea lor în raport cu capacitatea de a comunica informații în mod obiectiv. În cazul de față, aceste informații privesc procesele de eroziune și dispariție a spațiilor publice de-a lungul timpului, luând drept puncte de referință condiția postindustrială a societății românești și tema muncii.”

(Adrian Bojenoiu)