Publicație • 2022

Sarah Muscalu: Condiția post-medială. O cercetare asupra potențialului post-medial al picturii și fotografiei în practici artistice hibride

Seria editorială: Colecția Cercetări doctorale

Ediție în limba română

Autor: Sarah Muscalu

Publicat de: Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă și IOSUD – Școala Doctorală a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE Iași)

Editura: Artes

ISBN: 978-606-547-513-7

Argument:

„Actualul volum reprezintă o variantă adaptată a cercetării realizate între 2018 și 2021, în perioada studiilor doctorale. Intenția acestui demers a fost de a construi o solidă argumentare teoretică pentru un parcurs artistic gândit ca o structură din trei etape, corelate cu trei serii de lucrări care converg spre aprofundarea și asimilarea noțiunilor post-mediale specifice practicilor artistice contemporane. Datorită caracterului profesional, deci practic al cercetării artistice, cadrul teoretic elaborat în conținutul acestui volum a fost gândit ca fiind armătura care susține întregul parcurs de experimentare artistică, proiectele artistice realizate progresiv, gradual, confirmând și demonstrând etapele investigației teoretice prin viziunea și înțelegerea proprie.

Interesul pentru testarea limitelor dintre mediile artistice, precum și tranziția dintr-un mediu în altul în procesele de lucru din atelier au reprezentat o constantă în practica mea artistică, încă din perioada studiilor de licență. De altfel, la nivelul subiectelor și conceptelor utilizate în discursul artistic personal, am lucrat în proiecte anterioare precum În construcție (Under Construction) cu metafora vizuală a ruinelor, cercetând condiția post-industrială a orașului, sau în proiectul Paradoxul muncii albe (The Paradox of the White Work) cu imaginea șantierului și condiția artistului ca muncitor. În această ordine de idei, chestionarea nevoii unei reconstrucții sociale a rămas invariabilă în demersul meu artistic, raportându-mă la procesul de cercetare ca la un pas firesc în elaborarea unui studiu profund, în care temele de interes pentru mine fuzionează cu aspectele pragmatice ale nevoii actuale de redefinire și recontextualizare a mediilor artistice.

Unul dintre obiectivele cercetării a fost intenția de a gândi pictura în mod fotografic și de a o folosi ca instrument pentru construirea unui discurs post-medial. În acest sens, demersul a presupus utilizarea principiilor specifice mediului tradițional în alternanță cu cele ale noilor medii, într-o simbioză care să poată fi atribuită atât post-fotografiei, cât și post-picturii. Seriile de lucrări realizate în perioada studiilor doctorale s-au concretizat în proiecte expoziționale personale, înțelese ca niște concluzii ale diferitelor etape de cercetare artistică și prezentate anual. Din moment ce conceptele cheie ale acestor proiecte tematizează memoria spațiului, resemnificarea și arhiva ca resursă artistică, recontextualizarea diferitelor tipuri de fotografie rezultă în soluții intermediale de susținere a discursului artistic ce urmărește reprezentarea spațiului mental, imaterialitatea spațiului artistic, identitate vs. colectivitate, istorii imposibile, timp ireal.

Cercetarea elaborată își asumă o dimensiune care se concentrează pe analiza mediilor, oferind o perspectivă nouă asupra practicilor curente de comunicare vizuală, prezentând și dezvoltând instrumente teoretice necesare pentru înțelegerea acestor procese. Din perspectiva metodologiei, intrinseci acestor instrumente sunt analizele semiotice, analiza discursurilor teoretice, studiile de economie politică, analiza pluralismului discursiv, aplicarea unor metodologii calitative, abordarea teoriilor receptării, interpretări și analize ideologice.

Asocierea dintre cele două medii artistice aparținând unor sisteme diferite, binare, de cogniție artistică (new media/old media), caută să definească relația dintre imaginea fotografică și cea picturală și modul în care acestea se raportează la istoria, dar și la condiția lor prezentă. Cadrul descris urmărește modificările imanente vieții aparținând epocii digitale contemporane extinse asupra discursurilor artistice. Intenția acestui demers de cercetare artistică este de a căuta și identifica moduri de a privi, gândi și înțelege practici artistice care interferează și rezultă în soluții hibride, cu scopul de a extinde capacitatea de explorare a zonelor de graniță (în acest caz dintre fotografie, post-fotografie și pictură, respectiv post-pictură).”

Sarah Muscalu

Sarah Muscalu (n. 1994) este o artistă care lucrează și locuiește în Iași. Interesele sale se concentrează în jurul practicilor artistice post-mediale, producând o serie de expoziții personale și de grup în galerii din Iași, București, Cluj și Timișoara. Actualul volum reprezintă o variantă adaptată a cercetării realizate între 2018 și 2021, în perioada studiilor doctorale coordonate de prof. univ. dr. Matei Bejenaru, în cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design a UNAGE Iași, domeniul Arte Vizuale. Cercetarea investighează potențialul post-medial al artei contemporane și a condiției hibridizării mediului pictural cu cel fotografic.

Publicație realizată în cadrul proiectului Optimizarea capacității de producție și diseminare a cercetării artistice din cadrul UNAGE prin dezvoltarea Institutului de Cercetare Multidisciplinară în Artă, finanțat de Comisia Națională pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) din România prin Fondul de Dezvoltare Instituțională (FDI), grant nr. CNFIS-FDI-2022-0352.

Director de proiect: prof. univ. dr. Cristian Nae.